Comentariu la situația internatională a artei

În focus  

A discuta astăzi despre artă, mai ales în Europa, este o aventură dificilă, presărată cu incalculabile riscuri în faza în care se ajunge la capitolul „valori/prețuri”. O serie de „criterii (solide…) de comparație” devine tot mai maleabilă, cu o predispoziție manifestă spre o promptă adaptabilitate la dinamica industrial-valorică a întregului continent. Valabilitatea acestor criterii, respectiv repunerea lor în funcțiune, necesită o re-„valorificare” a punctelor de plecare pentru o atare acțiune. 

S-a adus pe podiumul discuțiilor noțiunea de criteriu contemporan în faza în care se ajunsese inevitabil la „valori și prețuri” cu finalitatea… scontată: dătător (/-i) de ton în acest domeniu, nu au cum să se erijeze alții/altele…(decât –!) casele de licitații; mai precis, cele două „case”…) din Londra (Christie’s și Sotheby's). 

Cu scepticism, respectiv cu rezervă sau chiar teamă, iar uneori cu revolta se urmărește această evoluție care amenință să devină un – foarte periculos – STANDARD nu numai în Europa. În faza în care celebrul tablou sau obiectul de artă ajunge sub ciocanul de licitație al uneia din cele două vestite „case”, acesta își pierde toate coordonatele artistice/estetice și devine, din SCOP – doar un MIJLOC; un mijloc de hărțuială, între doi … monștrii financiari, care vor să-și dovedească potența monetară.

Parametrii care înlesnesc, inspiră, ajută sau deseori provoacă crearea, constituirea unui obiect de artă, sunt greu de… izolat sau de definit. Declanșarea momentului creator se află permanent în introspecția etică a cercetătorilor. Grav însă, ca să nu zic pentru artistul plastic – alarmant – devine aspectul etic al procesului. Definiția așa-zisului obiect de artă nu se mai află în patrimoniul estetic al criticilor sau al esteticienilor – nu critica definește valoarea ca atare, a obiectului ci… cumpărătorul, respectiv potența lui financiară...

Parametrii care condiționează „natalitatea” unui produs care poate fi definit ca artistic (sau de domeniul artelor) sunt de o rară diversitate, dar și… aș zice – ferocitate. Corespunzător vaste sunt și motivele care declanșează aplicarea unui titlu unui obiect divers, care nu are nimic cu profilul definitoriu al artelor plastice, în afară de faptul că obiectul respectiv se află instalat într-o rama aurie sau pe un soclu de marmoră. Desigur, întregii acțiuni îi lipsește credibilitatea civilă și ca atare este nevoie de o… iscălitură (desigur a unui nume, cu… renume) care nu numai că certifică legal obiectul (ca fiind unul de… artă!), ci bineînțeles este prevăzut – vezi mai sus, cu un titlu…

Producătorul versus consumatorul de artă

Producătorul de artă – artistul, respectiv persoana care datorită faptului că are mania de a produce linii și/sau pete (!!!) de culoare pe diverse petece textile/hârtie/carton sau lemn, obținând astfel o serie de efecte optice – este considerat și definit ca pictor/grafician/desenator/ilustrator ș.a.m.d.. Dacă ceea ce el produce poate fi considerat ca artă, este dificil de constatat sau ca atare – de consacrat. În ziua de astăzi punctele de plecare, spațiile de dezvoltare, dar mai cu seamă elaborarea justă a valorii/prețului unui obiect de artă dat este un proces de o dificultate incomparabilă cu cea de acum 30 – 40 de ani. 

Critici de artă de renume mondial, care au pus bazele esteticii analitice la sfârșitul secolului trecut, cei care au elaborat bazele introspective ale procesului de creație/inspirație din lumea artelor plastice – sunt cotați cu generozitate – doar ca exhumabili (!) și în consecință, „ad acta” plasați, respectiv – normele lor –  evident! într-o lectura… distractivă…

Valoarea unui artist

Clasamentul, tabela valorică a unui artist (în viață sau decedat) se elaborează nu după  norme istorico-estetice, ci – sever! – după un foarte controversat barometru financiar, întocmit de diverse – vestite! – case de comercializare din Europa. Licitațiile (cu bilete de intrare – pentru spectatori – până la 85 €…!) se reduc aproape sistematic, cândva la veritabile partide de luptă între doi monștrii financiari - o situație în care, tragic dar adevărat, obiectul de artă este degradat de la calitatea lui de scop, la cea de instrument…             

DOKUMENTA – o binecunoscută instituție (după opinia publicului elevat…) – care se zice că ar fi dătătoare de ton (și linie…) în arta mondială – își permite de câteva decenii să pună în pachetul ei de probleme aceeași întrebare și – stupid! – în aceeași relație, deoarece întrebarea respectivă ar putea fi invers polarizată. 

În loc de permanenta examinare/evaluare a artistului creator și a activității lui în relație și funcție cu societatea, ar fi recomandabil ca sus-numitul pachet de probleme să fie inversat.

Societatea, cu toate coordonatele ei, desigur cu toate întinderile ei și evident cu puterea și dispoziția ei de cumpărare, ar trebui să fie introdusă… sub lupă. Idem și originea/factura respective, sursele financiare, care permit jonglarea cu unele sume disproporționale sau utopice.

Dramatic, dar real: nu nivelul artistic sau profunzimea mesajului unui obiect de artă este decisiva pentru valoarea și calitatea! lui, ci numai sumele imense, pe care este dispus un miliardar să le achite pentru obiectul respectiv.

  Semnat de Radu-Anton Maier, D.I.A., Kunstmaler



 Înapoi
Pictorul Radu-Anton Maier, pictând în atelier
Pentru personalizarea şi îmbunătăţirea experienţei tale, site-ul foloseşte module cookie. Informaţii suplimentare   Închide