RADU - Profil artistic

Propria filosofie artistică:

„Crează, pictore, nu vorbi“ – zicea cândva, Goethe; acest dicton este astăzi tot mai des dat uitării, cu toate că la bazele unei asemenea recomandări există un consens demn de urmat.. La bazele creației vizuale există acel limbaj specific care greu se poate traduce sau descifra - el este doar interpretabil sau reflectabil. Din arta modernă autoreflecția, dar mai ales autojustificarea, nu mai pot fi eliminate din platforma de existență a atristului.

În măsura in care atât sfârșitul Avangardismelor, cât și multitudinea eclecticismelor decurse din acestea, devine tot mai prezentă – în aceeași măsură crește însemnătatea luărilor de poziție de ordin teoretic. Eu pictez dint-un pornire lăuntric. Eu trec la „fapte“ pentru că pentru ceea ce am de gând să transmit în imagini, nu-mi stau la dispoziție deocamdată alte mijloace. De la vârsta de cinci ani, de când am început să desenez, mă aflu în această stare a permanentului imperativ de a reda ceea ce mi se pare relevant, din ceea ce mă înconjoară. Educația de specialitate, de sorgintă classic-academică, mi-a creat premizele unei direcții specifice al limbajului artistic, în care am introdus o simbolică proprie, cu structuri adecvate. A fost un proces organic al subconstientului, pe care abia după ani de activitate l-am realizat ca atare.

Este oare ceea ce fac“artă modernă“? Îndrăznesc să afirm că da, în ipoteza că arta oglindește stări contemporane relevante, ale spiritului - „stazis“-ul actual al existenței, redat metaforic și innobilat simbolic.

„Bio-visionen“ sunt variante fantastice ale unor metamorfoze care, datorită evoluției în domeniul tehnic, politic, cultural si nu în cele din urmă social, și-au adjudecat o dinamică proprie, care s-a sustras controlului ordinei și rațiunii. Sunt lucrări din ciclul „peisaje după“; după un dezastru ecologic, după o catastrofă climaterică sau una atomică. Nu doresc însă ca o astfel de atitudine anticipativă să fie interpretată ca o acuzație placativ- agitatorică înpotriva celor care ar putea fi trași la răspundere: o astfel de atitudine mi se pare simplistă, atât conceptual, cât si artistic. Mult mai tentantă mi se pare evocarea discretă a unor temeri/obsesii/angoase de care se simte urmărit individul - la începutul actualului mileniu. În lucrările mele încerc să evoc o viziune a unui cosmos post-apocaliptic, în care elementele geologice se contopesc – într-o „unitate vitală” - cu cele vegetale; homo sapiens, va străluci prin absență, în peisajele mele „de după“. Mi se reproșează că omul, ca nu apare nici măcar ca...citat, iar „Vedutele“ mele ar fi „dezumanizante” – pustii.

Se omite însă că omul, datorită lipsei sale de scrupule – atât față de natură, cât și față de semenii lui – s-a autocatapultat din universul locuibil; după el, nu vor rămâne decât grandioasele vestigii, în ruină – dovezi perisabile a unei forțe creatoare – (în viziunea mea) deja irecuperabilă.

Eu pictez însă și din curiozitate, pentru că simt nevoia de a epuiza întreaga serie de resurse, care-mi stau la dispoziție, spre redarea „mareelor timpului si a spațiului”; dar și pentru descoperirea, perfecționa și/sau rafinarea mijloacelor specifice picturii contemporane. Cei care se ocupă cu evaluarea activității mele, au remarcat că aci s-ar ivi explcația multitudinei de variante, legate de aceeași lucrare – de predispoziția manifestă pe care o am pentru elementul eseistic din activitatea mea. Această permanentă căutare, acest imperativ experimental are loc în pachetul unei concepții definitorii ale artei, ca Meta/Realitate, ca Meta/Limbaj, materializate într-o (discretă-) prezență a unei nelipsite virtuozități. Sunt fascinat de îndemânarea unui Piero della Francesca, Antonello da Messina sau William Turner – de stăpânirea elementelor atmosferice a unui Caspar David Friedrich sau Lionel Feininger, de bulversanta imaginație a lui Salvador Dali; eu încerc, cu mijloacele și tehnicile care-mi stau la dispoziție, să ating un nivel cât mai ridicat, atât sub aspect ideatic, cât si profesional.

Îl citez oricând cu evlavie, pe criticul de artă Erich Pfeiffer-Belli: „…drumul este scopul, iar scopul este drumul…“

» Radu-Anton Maier - aktuelle Ausstellung » Radu-Anton Maier Ausstellungsliste

Schlüsselwörter: Newsletter, Art, Report

Richtlinien - Serien:

• Malerei

• Grafik

• Portraits

• Gemälde-Serie Laguna Malata

• Gemälde-Serie Venedig

• Gemälde-Serie Biomorfica

• Gemälde-Serie Ruinen

• Gemälde-Serie Sonnenuntergänge

• Gemälde-Serie Sternzeichen

• Gemälde-Serie Akte

• Gemälde-Serie Transfusionen

• Gemälde-Serie Charon

Kunstkritik - Monografie:

Kunstkritik: Radu Maier şi legendele unei lumi posibile, Pavel Chihaia.

Kunstkritik: Marele absent şi lumina lui lină, Nicolae Florescu.

Monografie: Disziplin, Meditation, Lyrismus. Radu-Anton Maier, Titu Popescu (mit Beiträgen von Cornelius R. Zach, Ionel Jianou, Günter Ott, José Fernandez-Rojo und Erich Pfeiffer-Belli).